“Nu te pune cu mintea prostului, pentru că e odihnită”, se spune în popor.

Eu aș spune că e goală, adică lipsește cu desăvârșire.  Și e ușor de identificat pentru că strălucește. Lipsa de conținut este compensată în exces cu zorzoane, fală abjectă, sclipici și kitsch.

Mai mult decât atât, reușește să genereze atâta confuzie în jur, să inventeze atâtea minciuni și filme prin care să își justifice sau ascundă starea încât ele devin propia realitate, din care, prostului îi devine imposibil să mai iasă. Se prinde și se sufocă în mreaja propriei lui minți goale de sens.   Prostia și lipsa de sens se îmbracă în aur și sclipici.