Azi, în sâmbăta Sfântului Toader, pace și odihnă veșnică celor dragi și iubiți ai noștri….

Motto : ” De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa …” (Fc. 2,24)

                                                         TUDOREL

Oricât aș vrea nu pot să nu mă gândesc
în fiecare moment
la dorul și suferința pe care o au
în suflet părinții mei.
Slavă Domnului că trăiesc !
Dar ce păcat că atât de puține clipe
le pot fi aproape acum,
când mai au poate puțin de petrecut.

Aș fi vrut să fie mulțumiți,
să fie împliniți, să fie fericiți.
Nu numai că nu am reușit
să le împlinesc nici unul dintre visuri,
dar le și chinui bătrânețea
cu această nesfârșită depărtare.

Știu că le lipsesc acum, când
au cea mai mare nevoie de mine;
la fel cum știu ca nu i-aș fi făcut fericiți
nici dacă le eram aproape. …
Lunile și kilometrii au devenit
coșmarul vieții lor.
Plâng și mă așteaptă
în fiecare zori, în fiecare seară … :

„Și Tudorel nu mai vine …”

                                                                    Calatayud – 4 martie 2003

MICĂ, DRAGĂ MICĂ …

Zâua bună, Mică dragä;

Mică dragă, she măi fashi?

Zâua bună, dragu Mamii …

Sântem tot așa cum știi,

sântem vai di capu nostru,

farä rost șî făr pi nime,

ca șî cum nishi nu am shi,

șî nishi n-am avea copchii.

Sânguri ni mâncă amaru,

sânguri – noi șî Dumnizo;

Nime nu ni treshe pragu,

nime nu ni-ntreabă ñic.

O cană di apă dacă trebe

Nare schin ni-adushe, zo.

Noi she ț-am facut copchile,

să ni leș a ñimarui? –

zâshe tat-to tată zâua

șî ti plângje tot mireu.

Îi satul di’nsângurare

șî să lucre-i tot măi greu.

Hai acasă, dragu Mamii,

Pân măi ai la shini vinii,

șî până când om măi shi!

Când ne-om dushe’n dâmbu Filii,

nu te-om măi chema copchile,

șî nishi nu te-om măi dorii.

                                                               Alcalá de Henares – 10 februarie 2009