Este una dintre cele mai mari tâmpenii atribuită creștinismului și, pe care din păcate, masele se încăpățânează să o susțină și să o demonstreze până astăzi.

Dar însăși Scriptura este scrisă de oameni care au cunoscut cele ale lui Dumnezeu și au încercat să le înțeleagă, după puterile lor, cu mai multă sau mai puțină inspirație dar, despre cunoașterea lui Dumnezeu e vorba în toate textele cărților sfinte! Nu despre ignoranță.

Singura problemă este că interpretarea lor ne duce în contextualizări exterioare, în suferință și frică, în lupte și judecăți inutile, în loc să ne ajute să ne cunoaștem pe noi, adică pe Dumnezeu din inima noastră și, prin Sine toată Creația, toată lucrarea cea mântuitoare și împlinitoare.

În inimă trebuie să înțelegem, să simțim, să cunoaștem viața cea dea pururea.  A ne cerceta inima duce la cunoașterea lui Dumnezeu, viu, real și adevărat.

Cunoașterea ne dă încredere și ne face buni și iubitori a tot ce este. Când ști, îi înveți și pe ceilalți. Când doar crezi, îți impui punctul de vedere, de frică să nu pierzi ceea ce crezi că ști sau, nu ca cumva să îți demonstreze altcineva contrariul.

“Și viața veșnică este acesta: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat!“Ioan 17.3

Sau la fel de frumos se afirmă în însuși Troparul Nașterii:

“Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei!“

Sărbători binecuvântate tuturor!