“Eu sunt Cel ce sunt!” Este adevărul primordial, existențial și esențial al întregii creații.

Dumnezeu este ceea ce este și tot ce este este așa cum a fost creat de Dumnezeu!

Acest adevăr anulează pur și simplu orice preexistență  și orice putere a răului.

Lucrurile nu sunt bune sau rele, ele pot fi doar folosite sau li se poate da o întrebuințare cu efecte pozitive sau negative. Aceasta este legea monedei: Orice față are și dos, adică e potențial bună dar poate fi întrebuințată și negativ. Toate cele create au un rost, un loc și se bucură de o utilitate, de o funcție în procesul de evoluție al Universului, toate se împlinesc unele pe altele, în Întreg. Iar noi oamenii avem această putere de a da a tot ce este un nou sens  sau direcție. Deși noi am redus totul la o luptă îngustă dintre bine și rău. Noi singuri ne dăm afară din raiul inimi noastre închizându-ne în iadul fricilor noastre.

În realitate, există doar percepția fiecărui ochi în parte. Toate percepțiile sunt diferite, pentru că suntem unici și diferiți. Astfel, orice lucru creat poate fi folosit întru creștere sau poate fi folosit pentru a distruge. Oricine ne poate fi bun tovarăș al vieții sau nu în funcție de îngustimea unghiului de vedere al fiecăruia. Te poți armoniza, crește și învăța sau poți intra în conflict, în concurență. Așa am reușit să ne ucidem între noi dintotdeauna, să ne credem mai buni, mai inteligenți sau că deținem un “adevăr” mai mare decât alții. Am născocit însuși iadul pentru cei care nu sunt ca noi și am ajuns să-i condamnăm la moarte, fără a ține cont de faptul că lucrurile nu pot fi decât așa cum sunt, iar noi nu putem fi decât împlinitori, parte din Întreg, sau să ne autoexcludem din ecuația Vieții.